Suntem intr-o goana dupa gandire pozitiva, experiente pozitive, emotii pozitive si obiective pozitive. Nu mai vrem sa simtim tristete, neputinta, oboseala… Cautam fericirea permanenta, si facem orice pentru a ne simti bine, pentru a bloca frica, anxietatea sau tristetea.
Pseudo-psihologia promovata in multa carti si articole de dezvoltare personala ne spune sa gandim tot timpul pozitiv, sa eliminam complet emotiile negative. Si astfel vom avea o viata fericita!
Dar oare poate exista fericire fara tristete? Poate cineva sa stie cum este starea de bine in viata lui, fara sa fi trecut vreodata prin macar putina suferinta?
Poti vedea curcubeul fara ploaie, sau lumina fara umbre si intuneric? Si oare ploaia si umbrele nu au farmecul lor?
Ma gandesc la spatiile de birouri fara geamuri, cu tuburi de neon pe tavan, prinse la distante egale, o lumina alba si rece, uniforma in toata incaperea, fara umbre. Si le compar cu licarirea unei lumanari, cu sclipirile reflectate in ochii oamenilor, cu lumina galbuie si calda de pe chipurile lor… si cu jocul umbrelor de pe perete.
Emotiile asa-zis negative au rolul lor in viata. Frica ne poate invata sa ne ferim de anumite situatii periculoase. Tristetea este un raspuns normal la pierdere, fie ca este vorba despre un obiect, o situatie sau o persoana draga. Furia ne poate arata cat de important este ceva pentru noi. Senzatia de oboseala, fizica sau psihica, ne spune ca este timpul sa luam o pauza si sa fim mai atenti cu noi insine.
Desigur, nu spun ca ar trebui sa ne lasam coplesiti de emotii negative. Sa ne fixam pe partea goala a paharului. Dimpotriva, partea plina este cea care ne ajuta sa mergem mai departe.
Dar sa nu uitam ca este normal sa simtim toata gama de emotii. Toate fac parte din viata, din existenta, au rolul lor. Prin toate emotiile invatam ceva, prin toate putem creste.
In plus, trairile negative ne pot invata sa apreciem mai mult, sa fim mai recunoscatori pentru ce avem. De multe ori luam lucrurile de bune, si uitam cat sunt de importante. Apreciezi mai mult chiar si lucrurile simple, cum ar fi avantajele civilizatiei, dupa ce a fost revizie la apa cateva zile, sau pana de curent, sau s-a intrerupt semnalul de internet J
Sunt furioasa cand sotul meu lasa hainele pe jos. Numar in gand pana la 10 si ma calmez, apoi nu spun nimic si le strang eu. Foarte bine, dar sa nu uit ce am simtit mai devreme. Este important pentru mine ca toate lucrurile sa fie la locul lor? Cum ma descurc cu dezordinea? Are legatura cu felul in care se infuria tatal meu cand nu faceam ce vroia el? As putea sa recunosc cum m-am simtit, de ce este important pentru mine si sa ii spun direct sotului meu cum sa se comporte pe viitor.
Ma simt speriat cand tocmai am fost promovat pe o pozitie pe care mi-o doream de mult. Ma pot duce in oglinda si pot face cateva afirmatii pozitive: Am incredere in mine. Ma voi descurca. Sunt fericit cu aceasta promovare. Sau pot incerca sa inteleg. S-ar putea sa descopar ca ma simteam bine ca membru al echipei, ca nu imi plac sefii autoritari, care uita de unde au pornit, si inteleg ca este important pentru mine sa abordez un stil propriu, apropiat de oameni, diferit de ce facea fostul sef.
Copilul meu plange dupa ce si-a stricat o masinuta. Ii spun ca nu e nimic, sa se opreasca si ii distrag imediat atentia cu altceva. Poate functiona foarte simplu, mai ales pentru cei mici. Dar uneori e important pentru copii sa se descarce, sa isi arate supararea sau tristetea. Il pot lua in brate si pot fi alaturi de el. Ii pot spune ca si mie imi pare rau de jucarie si ca inteleg cum se simte. Il pot lauda ca este un baietel ii pasa de jucariile lui si ca va avea mai multa grija de acum incolo, sau il pot invita sa o reparam impreuna.
Avem nevoie de un echilibru al emotiilor din viata noastra, si va recomand sa va imbratisati toata paleta de emotii si trairi. Ele sunt parte din noi, si nicio parte din noi nu trebuie aruncata, chiar daca sunt mai slabe, mai tematoare sau mai intunecate. Ci au nevoie de mai multa toleranta si compasiune.
Acceptandu-ne starea in care ne aflam, devenind curiosi asupra cauzei ei, asupra mesajului pe care ni-l transmite, putem invata mai multe despre noi si cu siguranta putem deveni mai bogati sufleteste.