Anxietatea de separare la copii

Anxietatea de separare atinge apogeul între 14 și 18 luni, după care de obicei scade. Anxietatea faţă de persoanele străine (circumspecție si suferinţă în prezența unei persoane necunoscute) este comună între 8 și 10 luni și continuă în primul an, începând să scadă din al doilea an. Aceasta este o parte foarte normală a procesului de dezvoltare şi coincide cu creșterea capacității copiilor de a se mișca și deci are sens din punct de vedere al supraviețuirii: Dacă copii ar deveni mobili dintr-o dată și nu ar mai avea teamă de separare sau de străini, atunci ei s-ar separa cu ușurință de părinți și s-ar pierde. Această parte a procesului de dezvoltare poate fi foarte problematică, în special în cazul în care persistă de-a lungul copilăriei deoarece îi împiedică pe părinţi să iasă singuri.

Prevalenţa

Problemele legate de anxietatea de separare sunt mai obişnuite la copiii mai mici și mai puțin frecvente la adolescenţi. Aproximativ 3-4% din copii vor dezvolta tulburare de anxietate de separare (Schniering, Hudson & Rapee, 2000).

Tulburarea de anxietate de separare este diagnosticată atunci când:

  1. anxietatea interferează cu viaţa copilului și, ulterior, viața părintelui
  2. severitatea anxietății este improprie pentru nivelul de dezvoltare al copilului și
  3. simptomele persistă timp de cel puțin 4 săptămâni.

Copiii cu anxietate de separare se tem că persoanele iubite vor fi rănite sau se va întâmpla ceva rău cu acestea ceea ce va duce la pierderea acestora sau la separare pe termen lung. Temerile de separare sunt cel mai frecvent centrate pe îngrijitorul principal, dar uneori pot fi incluşi şi alţi membrii ai familiei. Copiii cu anxietate de separare experimentează o suferinţă foarte mare în ceea ce priveşte separarea sau chiar amenințarea de separare. Aceştia pot plânge, pot insista cu stăruinţă pe lângă îngrijitor sau pot face crize de isterie. Adesea, aceşti copii sunt foarte ataşaţi şi le place să stea în imediata apropiere a îngrijitorului (de multe ori îl însoţeşte pe părinte în jurul casei). Copiii care dezvoltă probleme semnificative legate de anxietatea de separare se pot plânge de dureri de cap, greață sau alte afecţiuni, atunci când se confruntă cu o separare. Unii copii pot vomita din cauza suferinţei resimţite. Copilul poate avea coşmaruri legate de separare, deces sau pierdere (de exemplu, că este răpit sau că este implicat într-un accident) și pot avea dificultăți în ceea ce priveşte somnul. Acești copii vor face tot ceea ce este în puterea lor pentru a evita separarea de persoanele importante de care s-au ataşat: pot evita să meargă la școală, să doarmă singuri s-au să-şi petreacă noaptea în altă parte.

Paşi de urmat în cazul anxietăţii de separare:

În continuare este prezentat un exemplu de paşi de urmat pentru o fată de 7 ani, care se teme să fie părăsită de mama ei, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp. La începutul aplicării acestor paşi, copilul nu poate să doarmă singur ci doarme în patul părinților. Fiecare pas trebuie să fie stabilit astfel încât să fie adecvat nivelului de teamă al copilului. Paşii prezentaţi în continuare ar putea fi prea lenţi sau prea rapizi pentru unii copii, depinzând de nivelul anxietăţii copilului.

Încurajarea și recompensarea copilul atunci când:

  • Stă în interiorul casei şi se joacă în timp ce mama pune rufele la uscat;
  • Stă în propriul său dormitor și se joacă pentru o jumătate de oră în timp ce mama este într-o altă cameră;
  • Stă acasă cu tata în timp ce mama vizitează vecina de alături timp de 10 minute;
  • Doarme pe o saltea pe podea (lângă patul mamei și al tatălui);
  • Stă acasă cu tata în timp ce mama se duce la cumpărături pentru o jumătate de oră;
  • Stă acasă cu tata în timp ce mama iese la masa de prânz;
  • Doarme pe o saltea pe podea, dar mutat mai aproape de ușă (mai departe de patul mamei și al tatălui);
  • Stă acasă cu mătuşa în timp ce mama și tata ies pentru masa de prânz;
  • Stă acasă cu tata în timp ce mama iese pentru o noapte.
  • Stă acasă cu mătuşa în timp ce mama și tata ies pentru o noapte.
  • Doarme în propriul său dormitor.
  • Stă acasă cu mătuşa în timp ce mama și tata ies pentru noapte și doarme în propriul său dormitor.

05_mom child.png

Dobândirea de abilităţi

Copiii între 1-3 ani: Spuneţi-i copilului „Voi veni înapoi după masa de prânz” „Vei fi bine”.

Copiii între 3-6 ani: Învăţaţi-l pe copil anumite expresii pe care le vor putea repeta când sunt singuri, cum ar fi „Pot fi curajos” „Mami se va întoarce”.

Copiii de peste 7 ani: Ajutaţi-l pe copil să gândească realist situația. Încurajați-vă copilul să se întrebe „Ce s-a întâmplat ultima dată când mama a ieșit la cină?” „Cât de probabil este ca mama să sufere un accident de mașină?”.

Alte sfaturi utile pentru combaterea anxietăţii de separare:

  • Spuneţi-i copilului dumneavoastră când plecaţi și când vă întoarceţi. Unii părinți simt că e mai ușor să se strecoare atunci când copilul nu este atent. Acest lucru va face să fie mult mai dificil în viitor, atunci când veţi spune copilului că este posibil să plecaţi.
  • Luaţi-vă la revedere scurt şi nu îl luaţi afară pe copil.
  • În cazul în care copilul este neliniştit în ceea ce priveşte separarea reamintiţi-i pe scurt ce a-ţi discutat cu el (de exemplu, abilităţile sau un premiu pentru cel mai curajos) și spuneţi-i când vă veţi întoarce.
  • Angajaţi copilul într-o activitate placută înainte de a pleca.
  • Dacă locul este nou (gradiniţă, casa prietenului, locuinţa babysitter-ului), staţi ceva timp la noul loc cu copilul dumneavoastră înainte de a se produce separarea. Copilul trebuie să știe că locul este sigur la fel şi persoana. Copilul dumneavoastră va fi mai puțin afectat în cazul în care este lăsat într-un loc familiar cu persoane familiare.
  • Stabilirea unei perioade de timp, pentru a permite copilului dumneavoastră să se simtă în siguranță, vă va economisi timpul în alte ocazii.
  • Pentru a crește sentimentele de securitate ale copilului tău, permite-i să ia obiecte dragi de acasă. Acestea pot fi eliminate treptat pe măsură ce copilul devine mai încrezător.
  • Păstrați o expresie relaxată / fericită. Dacă copilul va vedea că sunteţi îngrijorat va crede că locul nu este sigur. Poate fi util să-i spuneți personalului de la creșă sau grădiniță despre temerile copilului dumneavoastră. Aceştia pot ajuta la implementarea pașilor de urmat în cazul anxietăţii de separare.
  • Evitarea separării de copilul dumneavoastră va exacerba problema. Încurajează ușor copilul să se separe și oferă-i experiențe sigure de separări și reîntâlniri.
  • Nu contează cât de frustrat te simţi pentru că eviţi să critici copilul sau să faci remarci negative (cum ar fi „e băiatul lui mami”, „nu fi un astfel de copil”) legate de dificultăţile de separare.

 

Știați că?

90% din copiii de 10 luni se vor nelinişti dacă un străin se apropie de ei într-o cameră necunoscută. Doar 50% se vor nelinişti dacă copilul are timp (10 minute), pentru a se familiariza cu camera (Sroufe et al, 1974).

Anxietatea de separare atinge un apogeu în perioada între 14 și 18 luni, după care începe să scadă uşor.

Anxietatea faţă de străini este comună între 8 și 10 luni, continuă în primul an, dar începe să scadă din al doilea an de viață.

 

Surse: https://www.mq.edu.au/research/research-centres-groups-and-facilities/healthy-people/centres/centre-for-emotional-health-ceh/resources

https://www.verywell.com/the-importance-of-goodbyes-617125

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s