Parinti, renuntati la „Bravo, esti cel mai minunat si special!” sau cum lauda excesiva creeaza micii narcisisti

Kind Spiegel

La inceputul acestui an, a fost publicat primul studiu longitudinal la copii care sprijina teoria ca parintii care isi lauda in mod nerealist copiii le stimuleaza narcisismul. Psihologii de la Universitatea din Amsterdam si Universitatea Utrecht din Olanda au studiat originile sentimentelor intense de superioritate ale copiilor.

Egoismul copiilor se manifesta uneori foarte direct si inocent, chiar dragut, si o anumita doza de egoism este necesara si sanatoasa. Cu toate acestea, stilul parental poate face diferenta intre un copil increzator si unul care crede ca totul i se cuvine. Persoanele narcisiste se simt superioare altora si cred ca merita un tratament special. Cand se simt umilite, de multe ori raspund agresiv sau chiar violent, iar realitatea nu este de multe ori blanda cu ele.

Din punct de vedere teoretic, există două orientari importante care adreseaza dezvoltarea narcisismului, insa modul in care o abordeaza este aproape opus: teoria psihanalitica atribuie iubirea de sine excesiva unei lipse de afectiune din partea parintilor, in timp ce teoria invatarii sociale sustine ca ea se datoreaza tendintei de supra-evaluare din partea parintilor a calitatilor si realizarilor copiilor.

Studiul mentionat s-a desfasurat pe parcursul a 18 luni, urmarind 565 de copii cu varste intre 7 si 11 ani, si a desfasurat mai multe anchete menite sa masoare stima de sine, narcisismul si caldura parintilor, luand in considerare atat raspunsurile copiilor cat si cele ale parintilor.

Cercetatorii olandezi au descoperit ca acei copii ai caror parinti folosesc in mod excesiv lauda au mai multe sanse de a obtine scoruri ridicate la trasaturile narcisiste, dar nu si la stima de sine. De asemenea, au descoperit ca lipsa de caldura in cresterea copilului nu a aratat o astfel de legatura cu narcisismul.

Corelatia descoperita arata ca feedback-ul pozitiv ar trebui sa fie legat de un comportament specific al copilului, mai degraba decat a fi oferit fara discriminare.

In 2008, o meta-analiza a 85 de studii a aratat ca, in Occident, narcisismul este in crestere la adultii tineri, iar una dintre explicatii s-ar putea referi la accentul cultural puternic pus pe lauda, cu scopul de a stimula o stima de sine ridicata. Asadar Eddie Brummelman, autorul principal al primei lucrari, sustine ca lauda porneste dintr-o intentie pozitiva a parintilor, insa esueaza sa produca rezultatul asteptat.

Aceste rezultate sustin teoria invatarii sociale a trasaturilor narcisice, insa alti oameni de stiinta subliniaza controversa asupra definitiei narcisismului in sine. In studiul mentionat, Brummelman si colegii sai s-au referit la trasaturile narcisiste de personalitate (cum ar fi dorinta de admiratie), si nu la tulburarea de personalitate narcisista (caracterizata printr-o afectare a functionarii cotidiene), deoarece aceasta tulburare nu se diagnosticheaza la varste atat de mici.

Studiul demonstreaza faptul ca narcisismul la copii poate fi cultivat prin supraevaluarea parentala: parintii care cred cu tarie ca al lor copil este mai special si mai merituos decat altii, care pun copilul pe un piedestal si il acopera cu laude, indiferent de rezultatele lui.

Acest lucru nu se refera la legatura emotionala puternica parinte-copil sau la exprimarea iubirii. Dimpotriva, cercetarea arata ca stima de sine ridicata la copii este sustinuta de caldura relatiei cu parintii, de modul in care acestia isi exprima afectiunea si aprecierea. Acei copii ai căror parinti le-au spus ca sunt iubiti si apreciati, dar sunt la fel de „speciali” sau „buni” ca alte persoane, au prezentat trasaturi mai putin narcisiste, si au parut mai increzatori si mai siguri pe propria identitate.

Sigur ca exista si alti factori care determina narcisismul, trasaturile temperamentale de exemplu, insa este important ca parinte sa stii cum sa formulezi o apreciere sau o lauda sanatoasa.

In primul rand, te-as sfatui sa faci o observatie cat mai specifica si obiectiva a situatiei sau realizarii, iar in al doilea rand, sa apreciezi si procesul, pasiunea, efortul, nu doar impresia sau rezultatul.

De exemplu, cand copilul iti arata un desen, i-ai putea spune: “Bravo, minunat, este cel mai frumos desen din lume iar tu esti un adevarat pictor!” Este o lauda goala si foarte probabil fara temei, asa cum este si supra-increderea narcisica. In afara de cazul in care ai acasa un artist de geniu, si chiar si atunci, nu ai spus nimic despre desen in sine, sau despre modul in care a fost realizat.

Deci daca ai citit pana aici, poti cauta sa ii spui: “Ce combinatie interesanta de culori. Hmm, vad aici mult rosu si verde. Vad multe puncte si linii drepte. Observ ca ai respectat conturul. Cum te-ai gandit sa ii faci parul albastru? Observ ca te simti foarte bine cand desenezi. Am vazut ca jumatate de ora nu te-ai ridicat de la plansa si nu te-ai plictisit, cred ca esti pasionat de desen. Observ ca iti place foarte mult sa desenezi printese.” Etc.

Astfel de comentarii confirma atentia ta si interesul pentru copil, si pot conduce chiar la o discutie interesanta, fara laude si fara vesnicul “bravo” atat de gol de semnificatie.

Sursa: http://www.pnas.org/content/112/12/3659.abstract

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s