Disciplina care arata dragoste si stimuleaza invatarea

_throwing-stones-photo

Sau cum un joc cu pietricele ne poate invata atat de multe…

Acum cateva saptamani am facut un fel de sedinta de consiliere parentala live, in parc in Herastrau, la evenimentul Ziua Pasarilor organizat de Vania Limban si Active Center.

Trebuia sa fie un workshop pentru parinti, insa era deja ora 15.00, multi se pregateau de plecare, si am ramas sa stau de vorba cu o tanara mamica despre baiatelul ei de 2 ani.

Un baietel destul de neascultator si de incapatanat, mai ales in ultimul timp, l-a descris mama. „Cum le sta bine copiilor de 2 ani”, ma gandeam eu. Am avut o scurta discutie despre perioada din jurul acestei varste si caracteristicile ei. Chiar, voi stiati ca americanii o numesc „the terrible twos” sau „mica adolescenta”? Este prima rebeliune a copilului, in care predomina „Eu” si „Nu”, spus direct sau pur si simplu facut. Insa are rolul ei, este o perioada foarte importanta in lungul proces de obtinere al independentei, al dezvoltarii asertivitatii, vointei etc. Nu voi intra acum in detalii, consider ca povestea este mai importanta.

Printre altele, nazdravanul devine foarte interesat de niste pietricele albe, pe care incepe sa le arunce cu bucurie pe alee. Aleea amenajata, locul cu pietricele amenajat, mama reactioneaza imediat si spune clar „Nuuu, nu e voie!”. Insista, insista, nimic! Pietricelele exercita o atractie magica! Mama decice sa il ia de brat si sa il duca de acolo.

O rog sa ma lase si pe mine. Iau cateva pietricele in mana, le admir si eu, chiar sunt albe si frumoase. Caut un loc potrivit unde sa poate fi aruncate fara a provoca niciun deranj, si gasesc o aglomerare de bolovani mai mari, chiar in perimetrul cu pietricele. Stabilesc ca mai legal de atat nici nu se poate!

Ma apropii de el si ii arat incantata ce am descoperit: eu iau pietricelele si le arunc acolo, ce interesant! Uite cate pietricele sunt in jur! Poate vom construi chiar un munte de pietricele!

Si ce parere a avut el? Ei bine, cu asta s-a ocupat, va spun, timp de cel putin 20 de minute! Ceea ce este un fel de record de concentrare a atentiei la varsta asta. Iar eu si mama lui am continuat sa discutam, contribuind din cand in cand la joc si observand ce face el.

Dragi parinti, data viitoare cand vreti sa spuneti nu, sa opriti si sa interziceti, cautati sa intelegeti care este placerea, ce ii starneste curiozitatea, ce il atrage pe copil in cadrul acelei activitati. Apoi pur si simplu cautati un mod de a muta placerea de baza catre obiecte, locuri sau activitati permise si sigure. Este un rezultat din care ambele parti au de castigat.

Pentru ca pana la urma rolul disciplinei si rolul unui parinte nu este de a opri jocul, de a ingradi curiozitatea, de a cauta obedienta cu orice pret, ci de a stimula experimentele, invatarea, placerea, dezvoltarea, asigurand in acelasi timp siguranta si respectarea anumitor limite.

Poate ca povestea mea cu pietricele este una foarte simpla, insa acest principiu de baza se aplica de la 0 la…100 de ani!

Si, intre noi fie vorba, nu este minunat sa culegi, sa arunci, sa te joci cu pietricele?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s