Pierderea si regasirea…de sine

_

“Cel mai mare pericol dintre toate, pierderea sinelui, se poate intampla pe nesimtite, ca si cum nu ar insemna nimic. Nicio alta pierdere nu poate fi atat de tacuta; orice alta pierdere—a unui brat, picior, a cinci dolari, a unei sotii etc.—este cu siguranta observata.”  Søren Kierkegaard

Multi oameni vin la terapie pentru a se regasi pe ei insisi, de obicei in urma unei schimbari majore sau a unei tragedii care a avut loc in vietile lor. Ei isi dau seama ca trebuie sa se redefineasca, sa abordeze noi roluri, sa isi regandeasca parti semnificative din viata sau chiar viata in intregime.

 

Exista insa si un alt mod de se pierde pe sine, unul mai subtil, mai lent si mai insidios, care poate produce chiar mai multa suferinta si regret. Este o pierdere de sine care se intampla intr-o perioada mai indelungata de timp, un proces atat de lent si de linistit incat persoana respectiva isi da seama tarziu ce se intampla.

 

Cum se poate una ca asta? Destul de usor, mai ales in lumea in care traim, sau mai bine zis alergam. Treptat, devenim atat de absorbiti sa facem diverse lucruri, sa ne ocupam de munca, sa ne crestem copiii, sa facem diverse lucruri in si pentru casa, sa ne ocupam de indatoriri sociale… incat uneori pierdem incet-incet legatura cu cine suntem si ceea ce ne dorim cu adevarat.

Ne lasam inghititi de o relatie de cuplu, de cariera, de imagine, de viata de zi cu zi, de realizari si obiecte acumulate, de lucruri din experior. Iar uneori se intampla ca, dupa un timp destul de lung, sa ne trezim intr-o dimineata cu o profunda nemultumire si confuzie, cu sentimentul ca nu avem nici o idee cine suntem si nu stim de unde sa incepem.

Aud atat de des in jurul meu oameni care plang de atitudinea oamenilor din tara, de privirile lor reci si de expresiile de nemultumire de pe fetele lor. Si ma bucur cand vad pe strada (tot mai des) oameni cu expresii binevoitoare, zambitori, alerti si cu ochi stralucitori.

quotes

Ma intreb tu cum ai raspunde la astfel de intrebari:

  • Stii ce iti place sa faci cu adevarat?
  • Iti poti aminti ultima data cand ai ras din tot sufletul?
  • Poti raspunde la intrebarea cine esti, si fara a te defini numai prin rolurile tale sau prin ceea ce faci? (Eu sunt mama lui … , sotul …. Sunt contabil. Sunt manager.)
  • Iti acorzi timp pentru tine?

Daca te simti incurcat/a sa raspunzi oricarei din aceste intrebari, poate ca ai nevoie sa restabilesti contactul cu tine insuti/insati. Poate ca ai nevoie de ceva in plus in viata ta, si cel mai important este sa redescoperi ce sau cum anume.

 

Regasirea poate incepe cu pasi mici. Iti poti face mai mult timp pentru tine, timp pentru gandire si pentru lucruri care ti-au placut dintotdeauna, dar nu ti le permiti de multe ori: o plimbare in natura, timp pentru o carte pusa de mult pe lista de lectura, o baie lunga, o cafea la terasa, un concert special, un parfum nou pe care il alegi cu cea mai mare atentie.

Deschide-ti simturile, fii atent/a la lucrurile pe langa care treci, la oamenii pe care ii intalnesti, la povestile din jur. Si cel mai important, fii atent/a la tine, la ceea ce simti, gandesti. Gaseste momentele care te fac sa simti pasiune si care iti aduc energie.

Gandeste-te la lucrurile care iti fac sau iti faceau cu adevarat placere si de care ai uitat in ultimul timp. Aminteste-ti bucuriile si visele din copilarie, acolo se pot afla multe comori pe care le poti redescoperi, pot fi pasiuni ascunse si lucruri pe care ai vrut dintotdeauna sa le incerci sau sa le practici.

 

Deciziile din trecut nu sunt definitive. In fiecare zi facem alegeri: aleg sa ma duc astazi la munca, aleg acest loc de munca, aleg sa fac curatenie, aleg sa vorbesc cu un prieten la telefon, aleg sa imi pastrez o ora pentru mine. Unele alegeri nu sunt usoare, dar ne aduc mai aproape de noi insine, de a ne simti autentici.

Sinele nu exista ca un dat, este ceva ce cream in mod continuu, redescoperim si imbogatim.

Iti doresc alegeri constiente si atentie la tine, la pasiunile si dorintele tale, iti doresc sa se vada stralucirea in ochii tai cand mergi pe strada!

Anunțuri

2 gânduri despre „Pierderea si regasirea…de sine

  1. ”Iti poti aminti ultima data cand ai ras din tot sufletul?” uneori sufletul îi vine să plângă atunci când noi râdem,, fiindcă râdem de chestiile ce nu aparțin de suflet,și mai mult de trup.. (oricine râde la bancurile cu blonde sau se amuză cu privire la anumite cauze ce țin de trup) ”Stii ce iti place sa faci cu adevarat?” nimeni nu face ceea ce vrea.. viața urmează niște reguli și principii,lucrurile prin care o persoană poate să facă ce vrea se numește un hobby.. acum vine întrebarea mea.. Cine mai are timp de un hobby? foarte puțini corect? ”Iti acorzi timp pentru tine?” aici diferă puțin întrebarea de la om la om… unele femei au abonament la salon,iar altele nu,chiar dacă au posibilitatea (un exemplu) iar acordarea timpului în special la oamenii de azi,o face prin intermediul internetului și a muzicii.. deci timpul prețios pentru acordarea propriului timp,e dedicată unei chestii ce nu aparține de propriul trup..

  2. adevarat si f. profund. Toata viata te zbati sa agonisesti sa ai cit mai mult dar vine timpul cind realizezi ca nu au nici o valoare si ca viata a trecut pe linga tine fara sa fi asa cum iti place. Ca ai ratat anumite ocazii care te-ar fi facut fericit dar nu ai avut timpul s-au curajul necesar ca sa le pui in aplicatii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s