Viata personala – viata profesionala, echilibru sau amestec?

_rainbow-flowers-rainbow-skies-11103483-383-397

Echilibru este unul dintre cuvintele mele preferate. Este unul dintre obiectivele mele personale, si o discutie pe care o deschid frecvent si clientii mei in cabinet.

Cel mai adesea, vorbim despre echilibrul intre personal si profesional. Intre orele de munca petrecute la birou si timpul alocat partenerului, familiei, prietenilor. Pasiunilor si distractiei. Descoperirii si dezvoltarii personale.

In felul acesta, instituim o concurenta acerba intre aceste sfere, si ne putem intreba in ce masura ea este reala, necesara, implicita, sau este o perspectiva, un unghi de vedere care poate fi schimbat. (desigur, aici ne putem intreba ce din viata noastra nu este asa… J)

Putem considera ca avem resurse limitate, de timp si de energie, pe care avem nevoie sa le alocam in mod judicios domeniilor prioritare. Sau putem tinti mai sus, spre o perspectiva unificatoare. Spre identificarea valorilor nostre de viata, in baza carora sa actionam in toate domeniile vietii noastre. Spre definirea unui stil coerent de a functiona si de a trai.

Locul de munca nu este in afara vietii. Este un loc unde iti poti exersa pasiunile si abilitatile, unde poti lega relatii semnificative, poti invata sa fii mai bun, poti avea un impact pozitiv asupra celor din jur. Unde poti gasi placere si sens.

 

Doi cercetatori de la organizatia non-profit Catalyst, Jeffrey Greenhaus și Gary Powell, sustin acest concept nou, de amestec intre munca si viata personala. Ei spun ca munca si viata personala ar trebui sa fie aliniate si ca participarea in mai multe roluri, de parinte, partener, prieten, angajat, poate sustine starea de bine, mai ales in conditiile in care aceste roluri sunt de calitate si sunt gestionate impreuna.

Cu alte cuvinte, ne putem privi pe noi insine ca pe un intreg, ca persoane integrate, si nu scindate in bucatele izolate.

Scriind acest articol, l-as putea incadra la categoria munca, sau la categoria pasiune pentru oameni, sau la dezvoltarea capacitatii de comunicare in scris. Sau poate prin el ating toate aceste domenii, incercand sa scriu ceva care sa ma reprezinte din mai multe puncte de vedere, ca om si ca profesionist. In acest domeniu si in multe altele, cele 2 sfere se intersecteaza mai mult decat as fi crezut initial.

 

Pentru a te defini in mod unitar, adu la un loc elementele care te caracterizeaza si creeaza propria ta reprezentare asupra unei vieti implinite, asupra succesului si asupra valorilor tale.

Poti folosi cateva intrebari pentru a gasi piesele de puzzle si pentru a le potrivi asa cum este potrivit pentru tine:

Ce este important pentru mine in viata?

Cu ce ma ocup? (include si activitatile din afara programului de lucru)

In ce fel ma implinesc aceste activitati?

Ce ma pasioneaza?

Ce vreau sa dezvolt la mine? Cum pot face asta?

Cum mi-as dori sa fiu caracterizat de catre cei mai importanti oameni pentru mine (familie, prieteni, colegi)?

 

Nu uita ca echilibrul, sau amestecul, este de fapt un proces, nu o stare. Este in continua miscare si transformare. Ca si tine.

 

 

Resurse: http://blogs.hbr.org/2013/06/work-life-balance-isnt-the-poi/

Anunțuri

2 gânduri despre „Viata personala – viata profesionala, echilibru sau amestec?

  1. ”Dacă nu înțelegem un om,avem tendința să-l credem prost” (Carl Gustav Jung) am dat share la chestia ce o spune el.. acum la ce ai spus tu.. cum să ne observăm trupurile noastre integrate dacă nu există ”integrare” … nu e posibilă.. cu toții avem concepții diferite,, iar prin acest fapt societatea/colectivul în care trăiam,ne face să fim diferiți.. diferiți într-un mod ciudat.. de aceea se face separarea de ”persoanele normale” de cele care ”trăiesc degeaba..”.. aici nu se poate numi integrare.. dar folosești acea chestie.. numită ”înțelegerea” și ”lăsarea de la tine” pentru a putea merge mai departe.. pe calea lor,și nu pe calea aleasă de tine.. deci.. cine pe cine izolează? de ce să mă integrez? să-mi fac rău? eu personal.. ador foarte mult singurătatea.. și am motive să spun acest lucru.. singurul remediu prin care mă ”pot privi pe noi înșine ca pe un întreg” este și va fi în continuare ”muzica” .

    1. Am vorbit mai mult despre integrarea partilor din noi, insa ma pasioneaza si subiectul integrarii in societate, multumesc ca il aduci in discutie. Cu totii avem de facut anumite alegeri, un dans intre ceea ce suntem si ceea ce vor altii sa fim, modul in care suntem judecati, izolati sau integrati.
      Muzica presupune gasirea unei armonii intre diverse sunete, voci, instrumente… unde fiecare are rolul lui, iar melodia este creata de punerea lor laolalta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s