In apararea realitatii

_6a00d8341c022953ef01538f2f2b05970b-320wi

Poate ca sunt de moda veche. Cu siguranta ma incadrez intre “imigrantii digitali”, caci nu am avut acces la internet din copilarie.

Pentru a ma simti implinita din punct de vedere emotional si social, am nevoie de interactiune fata in fata. De un zambet in timp real, de mirosul unei persoane dragi. De atingeri si de imbratisari de la prieteni, de o strangere de mana sau de o bataie pe spate.

Cei nascuti in era digitala par a nu mai face distictia clara intre lumea reala si cea virtuala.

Doua studii realizate in Japonia, in 2008 si 2010, arata ca, in 2008, 17,5 la suta dintre persoanele de gen masculin intre 16 si 19 ani au declarat ca nu sunt interesati sau au chiar o aversiune fata de a face sex cu alta persoana. In 2010 procentul a fost de 36,1. Iar barbatii intre 20 si 24 de ani au avut procente asemanatoare, 11,8 in 2008 si 21,5 in 2010. Persoanele de gen feminin au aratat si ele o lipsa de interes crescuta fata de sex in lumea reala. Mai multe persoane au declarat ca prefera personajele anime (benzi desenate, desene animate).

 

Incerc sa inteleg o astfel de dezamagire fata de realitate. O realitate care nu face fata viselor noastre, idealurilor si proiectiilor noastre. O realitate care, de cele mai multe ori, nu poate concura cu ceea ce ne putem imagina sau cu ceea ce suntem influentati sa ne dorim.

Pentru ca traim intr-o lume digitala, in care asteptarile noastre sunt modelate de tipare ideale, de personaje ireale, cu ochii mult mai mari si talia mult mai subtire decat o persoana reala.

Imaginile din jurul nostru sunt prelucrate si imbunatatite, in fotografii si in filme oamenilor li se sterg ridurile, li se scot cosurile, li se subtiaza corpul, li se alungesc membrele etc. Acesti oameni sunt greu, daca nu aproape imposibil de regasit pe strada, in viata.

Viata intima, viata sexuala, sufera si ea de aceasta dezamagire. De la filmele romantice care creeaza situatii roz si ireal de pufoase, la scenele de sex acrobatice, asteptarile noastre merg din ce in ce mai sus. Acolo unde persoanele in carne si oase nu pot sau nu vor sa ajunga.

 

Lumea virtuala mai are un atuu in fata realitatii.

Ea accepta pretentiile tale, fara sa te puna in situatia de a alege ceva diferit sau de a face compromisuri. Un partener virtual nu te solicita, nu pune intrebari, nu te cearta si nu vrea ceva anume de la tine. Aparent, te accepta asa cum esti.

 

Dar de fapt, este o fuga de realitate. Este o fuga de tine. O fuga de interactiune, de negociere, de reciprocitate. O fuga de respect, de empatie, de intelegere a celuilalt. Si pana la urma, o fuga de iubire. Inclusiv de iubirea pentru tine insuti.

Stiu ca este atat de usor sa fii dezamagit de realitate. Dar o viata implinita emotional inseamna sa accepti si posibilitatea de a fi dezamagit. Inselat. Parasit. In acest fel te regasesti pe tine, intelegi cine esti si ce iti doresti, unde esti flexibil si care sunt limitele peste care nu poti trece.

Viata nu este perfecta. Dar numai asa te poti simti viu.

 

Anunțuri

Un gând despre „In apararea realitatii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s